• Home
  • Presa
  • “O cărămidă pentru Casa lui Dumnezeu” – Biserica din Lada are nevoie de sprijinul fiecăruia dintre noi

“O cărămidă pentru Casa lui Dumnezeu” – Biserica din Lada are nevoie de sprijinul fiecăruia dintre noi

 

lada

Carmen Dumitrescu

Metaforă a desăvârşirii, o biserică înseamnă adeseori foarte mult pentru comunităţile din mediul rural, acolo unde valorile esenţiale nu au căzut încă în derizoriu. Cei mai mulţi dintre noi ştim că în colectivităţile mici, preotul şi biserica pe care acesta o slujeşte ocupă un loc superior altor instituţii publice în cadrul preocupărilor oamenilor, covârşind ca importanţă până şi rolul serviciilor medicale. Pentru cei mai mulţi dintre locuitorii la sat, medicul sufletelor, în speţă, preotul, e întotdeauna mai respectat şi mai dezirabil decât medicul trupurilor. De aceea, e absolut evidentă necesitatea construcţiei şi întreţinerii adecvate ale unor lăcaşe de cult în aceste medii, încă nepoluate cu dezinteresul şi aglomeraţiaurbană. În aceste condiţii, deteriorarea unui astfel de loc sfânt şi important pentru sufletele oamenilor poate constitui o dramă foarte reală pentru mulţi, iar dacă biserica despre care discutăm e şi monument istoric, responsabilitatea remedierii acestei situaţii cade, de asemenea, în spatele autorităţilor laice.

O biserică mică, o istorie grandioasă

Acesta este, practic, cazul unei biserici foarte vechi din satul Lada, comuna Tătărăştii de Jos, situată în nordul judeţului Teleorman, pe şoseaua naţională Alexandria – Piteşti. Această biserică, ce reprezintă un element de stabilitate şi un punct de reper pentru oamenii din satul Lada, are o istorie tumultuoasă în spate, care ar trebui să constituie un motiv în plus pentru comunitate să se implice în remedierea acestei probleme. Practic, actuala biserică datează din anul 1823 şi a fost construită de către ctitorii Grigore Ghica, Popa Gheorghe şi Grigore Musa, cu sprijinul enoriaşilor din zonă. Lăcaşul de cult are forma unei corăbii, în stil muntenesc, fiind construită din cărămidă şi învelită cu tablă, iar pardoseala este din ciment. Biserica este împărţită în altar şi naos, catapeteasma fiind pictată, în timp ce tavanul este din scândură vopsită şi numai pereţii sunt acoperiţi de picturi foarte vechi. În anul 1925, Biserica Lada a fost renovată şi pictată, tot atunci construindu-se şi clopotniţa din lemn, învelită cu tablă, în formă de schelă. Cel mai vechi preot cunoscut, care a slujit în biserica din satul Lada, este preotul Gheorghe, prezenţa acestuia fiind atestată în documente din anul 1830, iar din 1943, acolo au slujit preoţii Voicu Maioru şi Marin Pufulete, pentru ca din 1996 această îndatorire a revenit preotului Marius Oniţă, care în luna octombrie 2010, a trecut în lumea celor drepţi.

Un preot cu iniţiativă

De atunci şi până în prezent, la biserica din comuna Lada slujeşte un preot tânăr şi interesat să schimbe în mod fundamental aspectul acestui lăcaş de cult, considerând că enoriaşii din localitate au reală nevoie de o biserică frumoasă şi încăpătoare. În prezent, biserica este extrem de deteriorată, fiind dificil să se mai oficieze slujbe religioase în incinta acesteia, în situaţia în care atât spaţiul, cât şi condiţiile pe care le poate oferi oamenilor lasă mult de dorit. Preotul Florin Danu ne-a declarat că nu există nici o certitudine că peste câţiva ani biserica va mai putea fi păstrată în condiţiile de acum şi crede că biserica pe care o slujeşte acum trebuie reconstruită, nu renovată, pentru că o renovare n-ar asigura durabilitatea acestei investiţii: “Zidurile sunt fisurate şi nu se poate interveni cu lucrări, biserica fiind monument istoric. Am obţinut terenul de la Primăria din comună, prima fază a proiectului este în desfăşurare şi nu putem decât să sperăm că vom reuşi să punem piatra de temelie, astfel încât lăcaşul să fie construit măcar până la cota 0”.

Viitorul Bisericii Lada depinde de fiecare dintre noi

Enoriaşii din sat sunt oameni săraci, care nu îşi pot permite să facă donaţii consistente, pentru a sprijini ridicarea noului lăcaş de cult, astfel că speranţa realizării acestui vis al comunităţii de acolo se îndreaptă către autorităţi şi, de ce nu, către agenţii economici şi persoanele fizice care doresc să se implice, cu generozitate, în acest demers temerar. Casa Domnului, oriunde ar fi situată ea, trebuie să reprezinte o motivaţie consistentă pentru oricare dintre noi, dacă ea necesită sprijinul colectiv. Preotul Florin Danu ne-a mărturisit că pentru reconstrucţia bisericii sunt necesare fonduri semnificative, a căror valoare se ridică la aproximativ 100.000 de euro, însă acesta a precizat că cei care doresc să ajute pot face acest lucru şi donând materiale de construcţie, foarte necesare atunci când va începe procesul propriu-zis de ridicare a edificiului. Mesajul preotului paroh este unul foarte emoţionant şi trebuie să ne determine pe fiecare dintre noi să abordăm problema cu seriozitate şi, mai ales, cu dăruire: “Ne dorim ceva minunat. Ne dorim ceva ce se poate înfăptui numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Ne dorim să ne mântuim. Ne dorim să facem o biserică nouă. Ne dorim ca visul nostru să devină realitate, ştiind că la Dumnezeu, toate sunt cu putinţă şi că judecăţile Lui nu sunt ca ale noastre. Vă cerem tuturor ajutorul. Oricine poate dona sau sponsoriza, sprijinind astfelCasa Domnului,vaavea mare răsplată de la El”.

Instituţia Prefectului s-a alăturat deja demersului acesta şi a făcut cunoscută nevoia enoriaşilor din satul Lada de a beneficia de un lăcaş de cult decent şi încăpător, însă pentru finalizarea acestui proiect îndrăzneţ e necesar sprijinul fiecăruia dintre noi.



Lasă un răspuns